Pledoaria căcatului

Al doilea domn .. ce s-a autoinvitat a scris urmatorul articol. Votati-l

Articol marca lovingvama :

Vã scriu acum ca un nimic. Uit de lovingvama, uit de probleme, şi mã destind…
N-are rost sã vã spun despre facultatea mea, despre cum am fost exmatriculat… bleah.

Eu vreau sã vorbesc despre cãcat. şi trecem peste pudoare, da?

CÃCÁT, cãcáþi, s.m. Excrement, fecale. (din lat. cacatus; cf. cãca)
Originele cãcatului sunt îndepãrtate, dupã cum observãm, în limba latinã i se spunea cacatus.

Cãcatul este prezent în viaţa noastrã zi de zi (mã rog, dacã eşti la þarã şi nu poþi sã te descurci pe WC-ul din curte, sãptãmânal).

Era mai demult o reclamã la laxative, care prezenta cãcatul ca o componentã de bazã a economiei. Sunt oameni care îşi câştigã leafa din treburi cãcãcioase.

Cãcatul este des folosit şi în discuþii. Deseori, chiar te poate scoate din cãcat, în diferite situaţii.
Un scurt exemplu:

Eşti la o masã, cu mai multe persoane. Acolo se vorbeşte mult, se poartã discuþii în contradictoriu. Tu ai alte probleme, şi nu auzi nimic. Când vrei sã intri în vorbã, îţi dai seama cã habar n-ai care e treaba pe acolo. Ca sã afli şi sã nu pari penibil cã nu te-a interesat, spui şi tu “Cãcat!“. Atunci ãia o sã-ţi spunã: “Pãi de ce <cãcat>, cã uite, aşa, şi aşa…” bla bla…

Şi uite aşa cãcatul poate însemna salvarea.

În principiu, cãcatul, în discuţii, are rolul de a exprima contradicþia (în expresii de genul “Mda, cãcat“) sau uimirea (în expresii de genul “Pãi cum cãcat?”).

Analizam cu un prieten prezenþa cãcatului în discuţii. şi am remarcat faptul cã în 90% dintre ele, inevitabil se strecoarã şi cãcatul. Cã, deh, are un loc al lui, bine marcat.

Când vorbim despre cãcat, vorbim despre ceva nasol. Exemple ar fi: “Ce viaţã de cãcat“, “Ce cãcat de om”. Nu ştiu de unde vine expresia “cãcat cu mac”. O fi de bine, o fi de rãu… ? Mai sunt situaţiile “Mãnânci cãcat!”, adicã vorbeşti de rãu pe cineva, ºi “Eşti în cãcat“, adicã eşti într-o încurcãturã. Or mai fi, dar numai atât îmi aduc aminte acum

Am sã-mi închei pledoaria cãcatului cu douã bancuri moraliste, extrem de dragi mie:

O pãsãricã zbura fericitã, spre nord. Fiind foarte frig, ea îngheţã şi cãzu pe câmp. Trecând o vacã pe acolo, îşi fãcu nevoile pe pasãre.
Cum stãtea pasãrea în rahatul de vacã, simţi cã este destul de cald, şi reuşi sã se dezgheţe. De bucurie, începu sã cânte.
Trecând o pisicã prin preajmã, auzi cântecul pãsãricii şi veni la cãcatul de vacã, dezgropã pãsãrica şi o mâncã.

MORALELE:

1. Nu oricine care te bagã în cãcat îţi este duşman.
2. Nu oricine care te scoate din cãcat îţi este prieten.
3. Când eşti în cãcat, mãcar taci din gurã.

****

Un curcan stãtea de vorbã cu un taur:
- Tare aş dori sã fiu în stare sã ajung pe vârful acelui copac, suspina el. Dar nu am energia necesarã sã fac asta.
- Pãi, ia şi mãnâncã din cãcatul meu, care este plin de substanþe nutritive, spune taurul.

Curcanul mânãc rahatul taurului şi reuşi în prima zi sã se înalţe pe prima creangã a copacului. Şi tot aşa, mâncând din aceeaşi sursã, dupã trei zile reuşi sã ajungã în vârful copacului. Dar, un vânãtor, vãzându-l pe curcan în vârful copacului, îl ochi şi îl împuşcã.

MORALA: Mâncând cãcat poţi ajunge uşor în vârf, dar nu poţi rãmâne acolo mult timp.